pioncăít², -ă, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boală sau de bătrânețe); care este fără putere, fără vlagă; pioncăit. 2. care merge, se deplasează greu. 3. care are vedere slabă. 4. mocoșit, mocăit. Vezi definitia »

ÎNVINEȚÍT, -Ă, învinețiți, -te, adj. Care a devenit vânăt. – V. învineți. Vezi definitia »

TULÍT, -Ă, tuliți, -te, adj. (Despre cereale) Culcat la pământ (de ploaie, de vânt); căzut. – V. tuli. Vezi definitia »

ÎNVECHÍT, -Ă, învechiți, -te, adj. Care a devenit vechi; degradat, uzat. ◊ Expr. (A fi) învechit în rele = (a fi) deprins cu practicarea unor fapte sau obiceiuri rele; (a fi) înrăit. ♦ Ieșit din actualitate, anacronic, depășit, perimat; care nu se mai folosește. ♦ Care are concepții vechi, depășite. – V. învechi. Vezi definitia »

RIT s.n. 1. Practică, ceremonie religioasă; ritual. ♦ (Fig.) Rânduială, tipic. 2. Confesiune (2). [Pl. -uri. / cf. fr. rite, it. rito, lat. ritus]. Vezi definitia »