MIOPÍE s.f. (Med.) Defect al cristalinului care nu permite formarea imaginilor obiectelor îndepărtate pe retină, ci înaintea ei; vedere scurtă; miopism. ♦ (Fig.) Mărginire, lipsă de perspectivă în judecarea situațiilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myopie]. Vezi definitia »

CARTOGRAFÍE s. f. 1. disciplină care studiază metodele și procedeele de a întocmi hărți și planuri topografice. 2. metodă de înregistrare a prezenței, frecvenței etc. unui fenomen, prin cartograme și hărți. 3. (med.) reprezentare ecografică a potențialelor electrice ale corpului. (< fr. cartographie) Vezi definitia »

LIMNOBIOLOGÍE s.f. Studiul lacurilor din punct de vedere biologic. [Gen. -iei. / < fr. limnobiologie]. Vezi definitia »

TETRAFONÍE s. f. (Rar) Cuadrofonie. – Din fr. tétraphonie. Vezi definitia »

RUNOLOGÍE s. f. studiul scrierii runice. (< germ. Runologie) Vezi definitia »