CERÍT s. n. Mineral care conține pământuri rare, în special oxid de ceriu. – Din fr. cérite. Vezi definitia »

RĂBUÍT, -Ă, răbuiți, -te, adj. (Reg.) Uns, dat cu răbuială (2). – V. răbui. Vezi definitia »

METEORÍT s.m. Corp care cade pe pământ provenind din spațiul interplanetar; bolid. [< fr. météorite]. Vezi definitia »

AKERMANÍT s.n. (Geol.) Silicat de calciu și de magneziu natural. [< rus. akermanit]. Vezi definitia »

IEZUÍT, -Ă, iezuiți, -te, s. m. (și adj.) Membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale. ♦ Epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid. ◊ (Adjectival) Atitudine iezuită. – Din fr. jésuite, germ. Jezuit. Vezi definitia »