SOPRÁN, -Ă s.n. Vocea cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omenești, care se întâlnește la femei și la băieții mici. // s.m. și f. Cântăreț sau cântăreață care are o astfel de voce; (p. ext.) instrument de suflat care corespunde acestei voci. [Var. soprano s.n. / < fr., it. soprano]. Vezi definitia »

ARGAN Giulio Carlo (1909-1992), istoric, eseist și critic de artă italian. Prof. univ. la Roma. Abordează fenomenul artistic prin prisma climatului de idei al epocii („Arhitectura preromanică și romanică în Italia”, „Henry Moore”, „Cădere și salvare în arta modernă”). Vezi definitia »

GUARDAMAN s. n. (mar.) ApĂ�rĂ�toare de mânĂ� dintrâ��o brĂ�țarĂ� din piele, la cusutul velelor, având între degetul mare și podul palmei un mic disc metalic cu care se împinge acul. -Din it. Guardamano Vezi definitia »

șofrán (-ni), s. m. – 1. Plantă din care se extrage o substanță galbenă (Crocus sativus). – 2. (S. n.) Substanță extrasă din această plantă. – Mr. șăfrane, megl. șăfran. Per. za ’fran, arab. za ’farān, prin intermediul sl. šafranŭ (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 383; Conev 46), cf. sb., bg., cr., slov., rus. šafran, ceh. šafrán, pol. szafran, ngr. σαφράνι, tc. safran. – Der. șofrănaș, s. m. (plantă, Carthamus tinctorius); șofrănel, s. m. (plantă, Crocus banaticus); șofrăniu, adj. (galben); șofrăni, vb. (a vopsi cu șofran). Vezi definitia »

PROFÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. Neștiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu. 2. (Persoană) care nu respectă preceptele religiei. ♦ Laic. [< fr. profane, lat. profanus]. Vezi definitia »