STERCORÁR, -Ă I. adj. 1. care crește pe excremente, cu care se hrănește. 2. fistulă ~ă (sau stercorală) = fistulă în comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor fecale. II. s. m. goeland brun care se hrănește cu victimele smulse altor păsări marine; lup-de-mare. (< fr. stercoraire) Vezi definitia »

SCALÁR², -Ă adj., s. m. (mărime) ale cărei valori sunt determinate numai prin unitatea de măsură și printr-un număr real care nu depinde de vreun sistem de referință. (< germ. Skalar, fr. scalaire) Vezi definitia »

MILIÁR¹, -Ă adj. Cu aspect de bob de mei. ◊ Tuberculoză miliară = tuberculoză cu mici granule; granulie. [Pron. -li-ar. / cf. fr. miliaire]. Vezi definitia »

ciohodár (ciohodári), s. m. – 1. În Turcia, servitor al Marelui Vizir sau al unui pașă. – 2. Camerier, slujbaș la curtea domnească avînd obligația să se îngrijească de îmbrăcăminte. – 3. Camerier, lacheu, servitor. Tc. çohadar (Șeineanu, II, 130). – Der. baș-ciohodar sau ciohodar-aga, s. m. (camerierul principal al sultanului); ciohădărit, s. n. (contribuție de un leu pe an pe care o plăteau toți pantofarii; era renta camerierului principal al Domnului). Vezi definitia »

ALUVIONÁR, -Ă adj. Aluvial. [Pron. -vi-o-. / < fr. alluvionnaire]. Vezi definitia »