succesiunea orizonturilor unui sol realizată pe cale natural modificată prin eroziune sau antropic Vezi definitia »

sadeá adj. – Legitim, pur. – Var. înv. sade. Mr. sade „doar, numai”, megl. sa(l)di „numai”. Tc. (per.) sade (Șeineanu, II, 305; Meyer 371; Lokotsch 1749; Ronzevalle 99), cf. alb., bg., sb. sadé, ngr. σαντετιϰός (› sadeticos, adj., legitim). Vezi definitia »

SARAGEÁ, saragele, s. f. 1. Călăreț din vechea cavalerie turcească. 2. Soldat din cavaleria neregulată a țărilor românești. – Din tc. sarica. Vezi definitia »

BOȘCEÁ, boșcele, s. f. (Reg.) Fotă. Vezi definitia »

GĂUREÁ, GĂURÍCĂ, găurele, s.f. Diminutiv al lui gaură; găurice. ♦ (La pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ea, -ică. Vezi definitia »