DÉLTĂ, delte, s. f. Formă de relief rezultată din depunerea de mâl și de nisip la vărsarea unei ape curgătoare într-un lac, în mare sau în ocean, pe un teren cu panta lină, în condițiile lipsei mareelor și a acțiunii curenților litorali. – Din fr. delta. Vezi definitia »

ALANTOÍNĂ s.f. Produs de oxidare al acidului uric, prezent în urina mamiferelor. [Pron. -to-i. / < fr. allantoïne]. Vezi definitia »

PRECÓMĂ, precome, s. f. (Med.) Sindrom care precedă coma¹. – Din fr. précoma. Vezi definitia »

STÉMĂ, steme, s. f. 1. Semn convențional distinctiv, caracteristic și simbolic, al unei țări, al unui oraș, al unei dinastii etc.; emblemă, blazon. 2. Coroană, diademă. ◊ Expr. A fi cu stemă-n frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai deosebit, mai grozav decât alții. 3. (Înv.) Piatră prețioasă. 4. Semn caracteristic, pată sau smoc de păr (de altă culoare) pe fruntea unor animale. – Din ngr. stémma. Vezi definitia »

jihálă s.f. (reg.) sârmă groasă cu care se scoate măduva de soc sau cu care se fac găuri în obiecte din lemn. Vezi definitia »