Definita cuvantului divan
DIVÁN, divane, s. n. I. Canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. II. 1. (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari; (în țările românești) sfat domnesc. ◊ Divan ad-hoc v. ad-hoc. ♦ Adunare, ședință a divanului (II 1). ♦ Sală, clădire în care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare și de consfătuire. 2. (Înv.) Judecată, proces. ◊ Expr. (Glumeț) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental. [Pl. și: divánuri] – Din tc. divan.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu divan
susán (-ni), s. m. – 1. Plantă cu semințe comestibile (Sesamum indicum). – 2. Sămînța acestei plante. – 3. Preparat dulce pe bază de semințe de susan (1). – Mr. susame. Tc. (arab.) susam (Roesler 603; Șeineanu, II, 331; Lokotsch 1958; Ronzevalle 112), cf. ngr. σουσάμι, σησάμι, alb., bg., sb. susam. Vezi definitia »
KIMERIDGIÁN s.n. (Geol.) Etaj al jurasicului superior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -gi-an. / < fr. kimméridgien, cf. Kimeridge – localitate pe țărmul sudic al Angliei]. Vezi definitia »
ELISABETÁN, -Ă adj. din timpul reginei Elisabeta I a Angliei, specific acelei epoci. ♦ stil ~ = stil al Renașterii engleze dezvoltat prin adăugarea unor elemente eterogene pe fondul tradiției gotice anterioare (construcții de o simetrie strictă, excesiv ornamentate, portretul și arta miniaturii, mobilier cu forme masive); literatura dramatică e reprezentată de teatrul lui Marlowe și Shakespeare. (< fr. élisabéthain) Vezi definitia »
PANAMERICÁN, -Ă adj. referitor la cele două Americi. (< fr. panaméricain) Vezi definitia »
ABD ER-RAHMAN, emiri și califi arabi de Córdoba. Mai importanți: 1. A. I, emir (756-788), fondatorul dinastiei Omeiazilor din Spania. 2. A. III, emir (912-929) și primul calif (929-961). A restabilit unitatea statului și a încurajat arta și știința. Vezi definitia »