CLAN s.n. 1. Comunitate umană din orânduirea primitivă, compusă din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; grup de familii înrudite (la scoțieni și la irlandezi). 2. Mică reuniune de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 3. (Peior.) Clică, grup, fracțiune. [Pl. -nuri. / < fr. clan, cf. gálic. clan]. Vezi definitia »

NITROALCÁN s. m. nitroparafină. (< nitro + alcan) Vezi definitia »

RĂSĂRITEÁN, -Ă, răsăriteni, -e, adj. De la răsărit¹, situat la răsărit¹. ◊ Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. ♦ (Substantivat) Locuitor din răsărit¹; oriental. – Răsărit¹ + suf. -ean. Vezi definitia »

EXTRAVILÁN, -Ă adj. (Despre terenuri) Situat în afara spațiului clădit al unei localități. [Cf. lat. extra – afară, villanus – de țară]. Vezi definitia »

GABROVEÁN, gabroveni, s. m. (înv.) Persoană care făcea și vindea cuțite. – Gabrovo (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »