ataxíe (-íi), s. f. – Tulburare a coordonării mișcărilor voluntare. Gr. ἀταξία (sec. XVIII, cf. Gáldi 155). – Der. ataxic, adj. (bolnav de ataxie). Vezi definitia »

onánie (onánii), s. f. – Stîrpitură, avorton. – Var. nanie. Probabil din ngr. νάννος, „pitic”, cu aglutinarea art. o, cf. omidă (Philippide, Principii, 107; Scriban). Der. de la personajul biblic Onan (Bogrea, Dacor., IV, 836; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 171) este mai incertă din punct de vedere semantic și istoric. Vezi definitia »

CATATIMÍE s. f. tulburare a afectivității prin îngustarea sferei de interese și intensificarea trăirii. (< fr. catathymie) Vezi definitia »

GRATIFICÁȚIE s. f. 1. retribuție suplimentară acordată de unele unități economice lucrătorilor care s-au distins în muncă. 2. (psihiatr.) obiect, gest, cuvânt destinat a satisface dorințele sau necesitățile bolnavului. (< fr. gratification, lat. gratificatio) Vezi definitia »

RADIOFICÁȚIE s. f. sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor puternic servește mai multe difuzoare, instalate la distanță și legate de el prin conductoare electrice. (< rus. radiofikațiia) Vezi definitia »