DRÓȘCĂ, droște, s. f. (Înv. și pop.) Birjă. – Din ucr. drožka. Vezi definitia »

FLAGRÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, incontestabilitate. [< fr. flagrance]. Vezi definitia »

PROTOIODÚRĂ s. f. sare rezultând din combinația unui corp simplu cu cantitatea cea mai mică posibilă de iod. (< fr. protoiodure) Vezi definitia »

AUTOGENÉZĂ s. f. 1. capacitate a unui organism vegetal de a se reproduce prin polenul propriu. 2. teorie potrivit căreia din materia organică poate lua naștere, în mod spontan, un organism viu evoluat; generație spontanee. 3. concepție în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea factorilor interni ereditari și negând cu totul acțiunea mediului. (< fr. autogenèse) Vezi definitia »

MUSTUIÁLĂ, mustuieli, s. f. (Pop.) Faptul de a mustui; (concr.) amestec de must, resturi de boabe și de ciorchini, obținut prin mustuire. – Mustui + suf. -eală. Vezi definitia »