înlocuitor, înlocuitori s. m. (glum.) amant, iubit (în afara căsniciei). Vezi definitia »

IMPOSTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan. ♦ Cel care încearcă să se substituie cuiva (pentru a lucra în numele lui). [< fr. imposteur, cf. lat. impostor]. Vezi definitia »

PROSPECTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face prospecțiuni. 2. (fig.) cel care explorează, caută să descopere. (< fr. prospecteur) Vezi definitia »

OCÂRMUITÓR, -OÁRE, ocârmuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care conduce un stat, o instituție etc., cârmuitor. [Pr.: -mu-i-] – Ocârmui + suf. -tor. Vezi definitia »

rușinătór, rușinătoáre, rușinătóri, rușinătoáre, adj. (înv.) 1. rușinos. 2. violator. 3. (s.f.) planta rușinea-fetei. Vezi definitia »