CARTEZIANISM (‹ fr.) s. n. 1. Filozofia lui Descartes. 2. Filozofia discipolilor lui Descartes („școala carteziană”) și a celor care s-au numit ei înșiși cartezieni: Malebranche, Spinoza, Leibniz. 3. Tradiție filozofică și științifică, de la Descartes pînă în zilele noastre (G. Bachelard, Ed. Husserl, N. Chomski), pretinzînd caracteristicile gîndirii lui Descartes: metodă, origine, rigoare, recuperarea perspectivei idealiste. Vezi definitia »

ANTICONFORMÍSM s. n. nonconformism. (< fr. anticonformisme) Vezi definitia »

PACIFÍSM s. n. curent politic de esență liberală care se pronunță pentru pace și condamnă orice război. (< fr., it. pacifisme) Vezi definitia »

IACOBINÍSM s.n. Doctrina iacobinilor. ♦ (p. ext.) Atitudine sau opinie democratică revoluționară radicală. [Var. jacobinism s.n. / cf. fr. jacobinisme]. Vezi definitia »

LAMARCKÍSM s. n. teorie care explică evoluția filogenetică a organismelor prin influența condițiilor de mediu, a variabilității acestora și a moștenirii caracterelor dobândite. (< fr. lamarckime) Vezi definitia »