CHIRCITÚRĂ, chircituri, s. f. (Pop.) Ființă ori plantă insuficient dezvoltată, pipernicită, degenerată. – Chirci + suf. -tură. Vezi definitia »

SABÍNĂ s. f. varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. (< fr. sabine, lat. sabina) Vezi definitia »

copită, copită s. f. (peior.) picior. Vezi definitia »

CONIVÉNȚĂ s. f. faptul de a tolera ceva rău sau incorect; acord tacit; complicitate. ♦ de ~ (cu...) = în complicitate, de acord (cu...). (< fr. connivence, lat. coniventia) Vezi definitia »

TIREOPTÓZĂ s.f. (Med.) Deplasare în jos a glandei tiroide. [Pron. -re-o-. / < fr. thyréoptôse]. Vezi definitia »