hod (-duri), s. n. – Mers, umblet. Rus. chod (Cihac, II, 139). În Mold., rar. Pare a fi dublet al lui hudă, s. f. (Mold., Trans., deschidere, trecere), de unde hudiță, s. f. (Mold., stradă, uliță), cf. Cihac, II, 139 și Tiktin (după Philippide, II, 717, hudiță ar fi în legătură cu alb. udë). Vezi definitia »

ELECTRÓD s. m. conductor electric prin care intră (anod) sau iese (catod) curentul. (< fr. électrode) Vezi definitia »

mod/fel de a fi (cuvîntul provine din terminologia filosofică a lui Dimitrie Cantemir) Vezi definitia »

AFILOPÓD, -Ă adj. lipsit de frunze bazale. (< fr. aphylopode) Vezi definitia »

prihód, prihóduri, s.n. (reg.) 1. loc în pădure pe unde trece vânatul; potecă, cărare făcută de animalele sălbatice. 2. (în forma: priod) loc de trecere printre stânci; trecătoare, pas, posadă, prihodiște. 3. despărțitură la stână unde se închid oile înainte de muls. Vezi definitia »