DĂSCĂLÍȚĂ, dăscălițe, s. f. (Pop.; rar) Învățătoare (la țară); p. ext. (fam.) profesoară. ♦ Soție de dascăl (1). – Dascăl + suf. -iță. Vezi definitia »

BĂCUIÁȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. – Magh. bakó. Vezi definitia »

HIDRONEFRÓZĂ, hidronefroze, s. f. Acumulare de urină în rinichi datorită unui obstacol pe ureter. – Din fr. hydronéphrose. Vezi definitia »

OMÉOZĂ s. f. folosire improprie, figurată, a unui verb, însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. (< fr. homéose) Vezi definitia »

dezlegătúră, dezlegătúri, s.f. (reg., înv.) desfacere a unei vrăji. Vezi definitia »