POLINÍE s.f. (Bot.) Masă formată din grăunțe de polen aglomerate, ca la orhidee. [Gen. -iei. / < fr. pollinie]. Vezi definitia »

LEUCOBLASTEMÍE s. f. prezența abundentă a leucoblastelor în sânge. (< fr. leucoblastémie) Vezi definitia »

STEREOMETRÍE s. f. ramură a geometriei care studiază determinarea și măsurarea volumului corpurilor solide. (< fr. stéréométrie) Vezi definitia »

GEONASTÍE s. f. curbare, răsucire a unor organe ale plantelor spre pământ. (< fr. géonastie) Vezi definitia »

ANTINOMÍE, antinomii, s. f. Contradicție categorică între două teze care se exclud reciproc și care pot fi demonstrate la fel de concludent pe cale logică, atunci când nu se ține seamă de realitatea obiectivă. – Fr. antinomie (lat. lit. antinomia). Vezi definitia »