facultatea de a discerna sau de patrunde ,judeca lucrurile la justa lor lor valoare Vezi definitia »

jartea, jartele s. f. prostituată. Vezi definitia »

mărgeá (mărgéle), s. f. – Boabă de sticlă, mărgică. – Mr., megl. mărdzeauă. Lat. margĕlla (Densusianu, Hlr., 200; Pușcariu 1029; Candrea-Dens., 1029; Candrea-Dens., 1052; REW 5353; cf. Rosetti, I, 69 și II, 68). Mai puțin probabilă der. din gr. μαργέλλιον (Cihac, II, 673) sau μάργαρον (Rohlfs, EWUG, 1330). – Der. mărgică, s. f. (bobiță de sticlă; plantă, Melica nutans; cioplitură, șanț pentru asamblarea lemnelor unei plute); mărgelușe, s. f. (mărgea; plantă, Lithospermum arvense); mărgelat, adj. (împodobit cu mărgele); mărgelată, adj. (oaie cu excrescențe cornoase pe gît); mărgelare, s. f. (îmbinare, șanț). Vezi definitia »

revenirea celulei vegetale plasmolizate,la starea de turgescenta, in urma aprovizionarii cu apa. (biol.) Vezi definitia »

PIELUȘEÁ, -ÍCĂ, pielușele, s. f. Pielicea. – Din piele + suf. -ușea. Vezi definitia »