preștí², preștésc, vb. IV (reg.) 1. a bate leațuri pe pereții de lemn ai unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul. 2. (despre garduri) a consolida cu nuiele puse cruciș și acoperite cu spini, cu paie etc. (care împiedică trecerea). Vezi definitia »

ANDRĂȘEȘTI, com. în jud. Ialomița; 2.254 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

AMĂRĂȘTI, com. în jud. Vîlcea; 2.691 loc. (1991). Centru viticol. Vezi definitia »

proptí (proptésc, proptít), vb. – 1. A sprijini, a rezema. – 2. A pune, a fixa, a se rezema. – 3. A proteja, a favoriza. – Var. Mold. propi, Trans. împropti. Sl. podŭprĕti (Tiktin; Candrea). – Der. proptă, s. f. (proptea; sprijin, protecție; opoziție, rezistență); proptea, s. f. (stîlp de sprijin; ajutor; protecție; pană, piedică, frînă); proptiș, s. n. (barieră, stavilă); proptiș, adv. (pieptiș); proptitor, s. n. (oiște). Vezi definitia »

ANTONIE-VODĂ din Popești, domn al Țării Românești (1669-1672). Impus de partida boierească a Cantacuzinilor. Vezi definitia »