jimbí pers. 3 sg. jimbéște, vb. IV (reg.) (despre dinți) a cădea. 2. a-și strâmba gura; a zâmbi; a omizi. Vezi definitia »

ÚRBI ET ÓRBI loc. adv. 1. (formulă de adresare a mesajelor papale) în auzul tuturor. 2. (p. ext.) pretutindeni. (< lat. urbi et orbi = cetății /Romei/ și omenirii) Vezi definitia »

Bi 1. Simbol chimic pentru bismut. 2. Simbol pentru biot. Vezi definitia »

GLOBÍ, globesc, vb. IV. Tranz. 1. A aplica cuiva o gloabă (2). 2. (Înv. și reg.) A prăda, a jefui. – Din gloabă. Vezi definitia »

ALIBÍ, alibiuri, s. n. Dovadă prin care un inculpat își susține în fața justiției nevinovăția, stabilind că, la data săvârșirii faptului imputat, el se afla în alt loc decât acela unde a fost comis faptul. ♦ Fig. Scuză, justificare. – Fr. alibi (lat. lit. alibi „în altă parte”). Vezi definitia »