CRENÉL, creneluri, s. n. 1. Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute din loc în loc, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, a unui castel sau a unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului. 2. Deschizătură îngustă în pereții unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee, prin care se pot observa mișcările inamicului și se pot executa trageri cu armament automat portativ. – Din engl. crenel. Cf. fr. créneau. Vezi definitia »

porumbel, porumbei s. m. 1. ( intl.) delincvent care își schimbă încontinuu locul unde operează. 2. (la pl.) cuplu de îndrăgostiți. 3. (deț.) scrisoare trimisă acasă prin unul dintre vizitatori la pușcărie fără permisiunea conducerii. 4. (tox.) toxicoman lipsit de experiență, adesea păcălit de confrații săi versați. Vezi definitia »

SURICÉL, -EÁ, suricei, -ele, adj. Surișor. – Din sur + suf. -ic-el. Vezi definitia »

Acel betisor auriu sau argintiu de la chitara atunci cand vrei sa canti clas o nota trabuie sa pui degetul langa chitara si sa tragi de coarda Vezi definitia »

închitinél adv. (reg., înv.) încetișor, încetinel, domol, cătinel. Vezi definitia »