urciór (-oáre), s. n. – Mic furuncul de la rădăcina genelor. – Var. ulcior. Mr. urcior, ulcior. Lat. hordĕǒlus (Candrea-Dens., 1289; Pascu, I, 137; Tiktin; REW 4179), cf. it. orzaiuolo, prov. orzal, cat. ursol, sp. orzuelo, port. torçol; fonetismul indică o confuzie cu urcior „vas”. Uz general, mai puțin în Banat (ALR, I, 16). Vezi definitia »

DEBARASÓR, -OÁRE, debarasori, -oare, s. m. și f. Persoană care degajează mesele într-un local de consum de tacâmurile folosite, de resturile alimentare etc. – Din fr. débarrasseur. Vezi definitia »

NEOCÓR s. m. 1. păzitor al unui templu în Grecia antică. 2. cetate care avea sub oblăduirea sa un templu al unei divinități însemnate sau al cultului imperial. 3. preot administrator al unui sanctuar (la catolici). (< fr. néocore, gr. neokoros) Vezi definitia »

zgrípțor (pop.) s. m., pl. zgrípțori Vezi definitia »

CROMATOFÓR, cromatofori, s. m. 1. (Zool.) Celulă care conține pigment colorat. 2. Corpuscul din celulele plantelor superioare și ale unor alge care conține clorofilă sau alți pigmenți. – Din fr. chromatophore. Vezi definitia »