pântecaríță, pântecaríțe, s.f. (reg.) diaree. Vezi definitia »

REGĂȚEÁNCĂ, regățence, s. f. Regățeană. – Regățean + suf. -că. Vezi definitia »

STEAPSÍNĂ s.f. Enzimă secretată de pancreas. [Pron. ste-ap-. / < germ. Steapsin, cf. gr. stear – seu, pepsis – fermentație]. Vezi definitia »

MANIÉRĂ, maniere, s. f. 1. (La pl.) Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ținută. ◊ Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. ♦ (La sg.) Politețe, amabilitate; bună-cuviință. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. ◊ Loc. adv. De (așa) (sau de o) manieră... = în (așa) chip..., în (așa) mod... 3. Ansamblu de mijloace de expresie și de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist. ♦ (Peior.) Tendință de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. ♦ Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. manière. Vezi definitia »

scatúlcă, scatúlce și scatúlci, s.f. (înv. și reg.) lădiță, cutie, cufăraș în care se pun sticle, mâncare, obiecte mărunte etc. pentru călătorie. Vezi definitia »