MÂNĂTÚRĂ, mânături, s. f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p. ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitúră s. f.] – Mână + suf. -ătură. Vezi definitia »

PLÚTĂ¹, plute, s. f. Ambarcație ușoară, plutitoare, uneori prevăzută cu flotoare, construită din trunchiuri de copac prinse împreună și destinată transportului trunchiurilor pe ape curgătoare. ◊ Expr. A face pluta = a înota plutind orizontal (pe spate). (Rar) A cădea de-a pluta = a cădea întins la pământ. ♦ Platformă de lemn plutitoare, folosită pentru salvare pe apă. ◊ Plută-far = plută mare, cu o baliză din panouri și o instalație de semnale de ceață, servind pentru orientare. – Din. bg. pluta. Vezi definitia »

FONCIÉRĂ s.f. (Rar) Impozit funciar. [Pron. -ci-e-. / < fr. foncière]. Vezi definitia »

DELICVESCÉNȚĂ s.f. (Chim.) Proprietate a unor corpuri de a absorbi umiditatea din aer și de a se dizolva. ♦ (Fig.) Decadență, degenerescență. [Cf. fr. déliquescence]. Vezi definitia »

GLUTEINĂ s. f. Una dintre proteinele glutenului. -Din fr. GlutĂ?ine Vezi definitia »