SĂRBĂTORÍ, sărbătorésc, vb. IV. Tranz. A-și manifesta sentimentele de admirație, de bucurie, de entuziasm față de o persoană sau față de un eveniment printr-o festivitate sau printr-o petrecere; a serba, a celebra. – Din sărbătoare. Vezi definitia »

SPONGIÉRI s.m.pl. Încrengătură de animale nevertebrate, având ca tip buretele; (la sg.) animal din această încrengătură. [Pron. -gi-eri, sg. spongier. / < fr. spongiaires, cf. lat. spongia – burete]. Vezi definitia »

șupurí (-résc, -ít), vb. refl. – (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. – Var. înv. șipuri, șubuli. Origine incertă, dar probabil expresivă. Părerea lui Philippide, Principii, 140, care pornește de la *șupuri ‹ șurub, pare inacceptabilă. După Scriban, ar fi cuvînt de origine mag. Vezi definitia »

TÂLHĂRÍ, tâlhăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de tâlhar, a comite fapte de tâlhar; a jefui, a prăda. – Din tâlhar. Vezi definitia »

calévri s. m. pl. – Pantofi. Ngr. ϰαλεύρα (DAR), cf. bg. kalevra, sb. kalavre. Vezi definitia »