lîngoáre (lângóri), s. f. – 1. Boală, suferință. – 2. Tifos, febră tifoidă. – Var. lingoare, lungoare. Mr. lîngoare, lungoare, megl. lăngoare. Lat. languōrem (Pușcariu 980; Candrea-Dens., 1001; REW 4891; DAR), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169). Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 189. Este cuvînt comun (ALR, I, 111); var. se explică prin încrucișare cu lingere sau cu lung. Cf. și lînced. – Der. lînguros, adj. (bolnăvicios, slab), dublet al neol. languros, adj. (galeș), din fr. langoureux. Lînji, vb. (a lîncezi), cuvînt rar, pe care Pușcariu 982 îl crede der. de la un lat. *languῑre, pare să rezulte dintr-o confuzie cu tînji. Lungurică, s. f. (plantă, Galeopsis Tetrahit), stă în loc de *lîngurică (Tiktin). Vezi definitia »

DOBÂNDÍRE, dobândiri, s. f. Faptul de a dobândi. – V. dobândi. Vezi definitia »

DIFTONGÁRE s.f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei; transformare a unor elemente vocalice în diftongi. [< diftonga]. Vezi definitia »

DEZROBÍRE, dezrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezrobi și rezultatul ei. – V. dezrobi. Vezi definitia »

POLENIZÁRE s. f. transport al polenului de pe stamine pe stigmat; polenizație. (< poleniza) Vezi definitia »