șáică (șéici), s. f. – Barcă, barjă. – Var. Mold. șeică. Tc. șaika (Miklosich, Fremdw., 128; Lokotsch 1780), cf. bg., sb., rus. šajka. – Der. șaicar (var. șeicar), s. m. (luntraș). Vezi definitia »

jeguiáță s.f. (reg.) jeg, murdărie. Vezi definitia »

SPOROFÍLĂ s.f. Frunză pe care se formează sporangele. [< fr. sporophylle, cf. gr. spora – sămânță, phyllon – frunză]. Vezi definitia »

INCIDÉNȚĂ s. f. 1. întretăiere a unui fascicul de radiații cu o suprafață. ♦ punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiații întâlnește o suprafață; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidență; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident și normala în punctul de incidență. 2. situație a unei propoziții incidente. 3. (biol.) prezența unui caracter, normal sau patologic, într-o populație oarecare. 4. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecțioasă într-un interval de timp, raportată la populația totală. ◊ (în radiologie) situație a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) față de sursa de radiații. 5. (fig.) repercusiune, consecință. (< fr. incidence) Vezi definitia »

a rămâne ciocan la scară expr. (adol.) a nu fi luat în seamă, a fi tratat cu indiferență. Vezi definitia »