PRICHÍCI, prichiciuri, s. n. (Pop.) Margine îngustă, ieșită în afară, în formă de poliță¹, la horn, la cuptor sau la vatra țărănească. ♦ Marginea de jos a ferestrei, ieșită în afară ca o streașină. – Din ucr. prypičok. Vezi definitia »

schimbáci, -ce, adj. (înv.) care se schimbă, se modifică, se transformă; nestatornic, schimbăcios. Vezi definitia »

cîrpáci (cârpáci), s. m. – 1. Meseriaș care peticește. – 2. Persoană care lucrează prost. – Mr. cîrpaci. Sl. (bg. kurpačĭ, cf. Conev 60; slov. kèrpač). – Der. cîrpăci (var. cîrpoci, cîrpogi), vb. (a petici; a lucra prost); cîrpăceală, cîrpăcie, s. f. (lucru prost făcut); cîrpăcitor, adj. (care peticește). Cf. cîrpă, cîrpi. Vezi definitia »

stăcí (stăcésc, stăcít), – (Banat) A economisi. Sb. staciti (Candrea). Vezi definitia »

BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) ameți, a (se) zăpăci. – Din buimac. Vezi definitia »