obrăcí, obrăcésc, vb. IV (înv.) 1. a se logodi. 2. a se lega să postească. 3. a se feri, a evita. Vezi definitia »

bernevíci s. m. pl. – Pantaloni tipici, din postav alb, ițari. Var. berneveci, bernavici, birneveci, etc. Mr. pănăvrachi, binivreți, megl. briniveți. Bg., sb. benevreci (Cihac, II, 12; cf. alb. brendevek). Totuși, după Berneker 49 cuvîntul nu este de origine sl. Vezi definitia »

cónci (cónciuri), s. n. – 1. Coc de păr. – 2. Basma. – 3. Moț de păr, smoc. Mag. konti (Cihac, II, 492; DAR; Gáldi, Dict., 120), din it. concio, cf. sb. konča rut. konča, kanča, pe care Miklosich, Wander., 16 îl presupune der. din rom. Tot din rom. provine bg. konč (Capidan, Raporturile, 227), pe care Bernard 28, îl derivă în mod greșit direct din mag., recunoscînd că așa se numește pieptănătura tipică femeilor românce din Vidin. Vezi definitia »

ÎNCHIRCÍ, închircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. – În + chirci. Vezi definitia »

stârfocí, stârfocésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.; despre fructe, legume) a se muia, a se strica. 2. a strivi. 3. (refl.; despre oameni) a se moleși (de oboseală, de somn, de căldură). 4. (refl.; despre tineri) a se hârjoni. 5. (refl.; despre copii) a se alinta. Vezi definitia »