Hârmui, vb. tranzitiv, reflexiv. IV 1. (La animale) A dezlâna, a destrăma, a sfașia blana unui animal. Ex: Pisica a fost hârmuită de câini. 2. (Despre oameni și animale) A se încăiera, a se hârjoni, a se ciondăni, a se hărțui. Ex: S-au hârmuit toată noaptea. 3. (Referitor la stofe) A zdrențui, a ferfenți, a rupe, a găuri, a flenduri, a jerpeli. Ex: Ce-s cu pantalonii aștia hârmuiți? Trims de Alexandru & Marin Vezi definitia »

prezentuí, prezentuiésc, vb. IV (înv.) a prezenta, a înfățișa, a arăta. Vezi definitia »

sămășluí, sămășluiésc, vb. IV (înv.) 1. a chibzui, a judeca, a socoti. 2. a decide, a hotărî. 3. a oficia, a celebra. Vezi definitia »

ȘEVERUÍ, șeveruiesc, vb. IV. Tranz. A netezi flancurile dinților roților dințate necălite. – Șever + suf. -ui. Vezi definitia »

pâlcuí, pâlcuiésc, vb. IV refl. (înv. și reg.; despre oameni, ființe) a se aduna pentru a forma un pâlc; a se strânge grămadă; a se îngloti. Vezi definitia »