parîmă (parấme), s. f. – Cablu, odgon. – It. paroma, prin intermediul tc. parima, cf. palamar. – Der. parîma, vb. (a lega cu parîme); parîmărie, s. f. (cantitate mare de parîme). Vezi definitia »

FONTÚRĂ s.f. Bară de oțel care susține și conduce acele la mașinile de tricotat. [< fr. fonture]. Vezi definitia »

CĂTUȘĂ brățară, fiară, legătură, mănușă, sigiliu, verighetă. Vezi definitia »

PANCREATÍNĂ s.f. Substanță extrasă din pancreasul animalelor și folosită ca medicament în tratamentul tulburărilor intestinale. [< fr. pancréatine]. Vezi definitia »

BĂDIȚÍCĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădiță. Vezi definitia »