ZAPCIÁLĂ, zapcieli, s. f. (Înv.) Încasare cu forța a dărilor sau a datoriilor; executare. [Pr.: -ci-a-] – Zapcii + suf. -eală. Vezi definitia »

FÓRJĂ, forje, s. f. 1. Instalație simplă, fixă sau mobilă, pentru încălzirea metalelor în vederea forjării lor la cald. ◊ Forjă de câmp = forjă portativă cu vatră de fontă și cu un ventilator acționat cu piciorul prin intermediul unei pedale. 2. Cantitate de metal care se încălzește o dată la forjă (1). 3. Forjărie. – Din fr. forge. Vezi definitia »

CHIBRITÉLNIȚĂ, chibritelnițe, s. f. Suport de porțelan, de metal etc. în care se fixează o cutie de chibrituri. – Chibrit + suf. -elniță. Vezi definitia »

rágilă (rágile), s. f. – 1. Darac, pieptene pentru dărăcit cînepa. – 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gîtul cîinilor. – Var. raghilă, ravilă, cu der. Germ. dialectal raffel, germ. Riffel, prin intermediul sl., cf. ceh. rafala, pol. rafla (Cihac, II, 310; Tiktin). – Der. răgila, vb. (a dărăci cînepa sau inul); rahilă, s. f. (Munt., răzătoare). Vezi definitia »

GĂRDURÁRIȚĂ, gărdurarițe, s. f. Arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceolate și flori roșii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii (Lycium halimifolium). – Garduri (pl. lui gard) + suf. -ariță. Vezi definitia »