ELECTROMOTÓR, -OARE, electromotori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care poate produce curent electric. ◊ Tensiune (sau forță) electromotoare = tensiune electrică la bornele unui generator când circuitul electric este deschis. 2. S. n. Motor electric. – Din fr. électromoteur. Vezi definitia »

SERVOMOTÓR, servomotoare, s. n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comandă automată sau de reglare automată folosit pentru acționarea unui element de execuție al unui sistem tehnic, transformând un semnal aplicat la intrare într-o mișcare de cele mai multe ori de rotație și folosind o sursă auxiliară de energie. – Din fr. servomoteur. Vezi definitia »

SALAÓR s. m. v. salahor. Vezi definitia »

PULSOREACTÓR s. n. reactor pentru supersonice, care funcționează prin combustie discontinuă. (< fr. pulsoréacteur) Vezi definitia »

UȘÓR¹, ușori, s. m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: usciór, ușciór s. m.] – Lat. osteolum. Vezi definitia »