TRADÍȚIE, tradiții, s. f. Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. ♦ Obicei, uzanță; datină. ♦ Informație (reală sau legendară) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă pe cale orală. [Var.: (înv.) tradițiúne s. f.] – Din fr. tradition. Vezi definitia »

Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în evul mediu în folosul domniei (mai ales în timp de război), care consta in prestatii sau rechizitii ale animalelor de tractiune.2 Incarcatura. Vezi definitia »

MUTÁȚIE s. f. 1. schimbare, modificare, transformare. ◊ (lingv.) transformare a unei serii de sunete în altele. ◊ mutația valorilor estetice = procesul de percepere diferită, cu trecerea timpului, a elementului estetic din structura operei literare. 2. (jur.) transmitere a unui lucru dintr-o proprietate într-alta. ◊ schimbare de domiciliu; formele necesare în acest scop. ◊ schimbarea vocii la băieți în perioada pubertății. 3. modificare cromozomială cu efecte genetice, datorită unor cauze spontane sau unor agenți mutageni. (< fr. mutation, lat. mutatio) Vezi definitia »

ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. Pasăre de curte. [Var.: orătắnie, orăténie s. f.] – Din oară². Vezi definitia »

HIPEROREXÍE s.f. (Med.) Bulimie. [Gen. -iei. / < fr. hyperorexie, cf. gr. hyper – peste, orexis – apetit]. Vezi definitia »