sorúță, sorúțe, s.f. (reg.) 1. surioară. 2. prietenă, tovarășă. 3. (fam. la vocativ) termen de adresare față de femei și fete, în semn de intimitate, de prietenie, de dragoste. Vezi definitia »

BRÉMZĂ, bremze, s. f. Plan înclinat cu dispozitiv de frânare pe care circulă vagonetele de mină. – Din germ. Bremse. Vezi definitia »

BURSÍTĂ s.f. Inflamație a burselor seroase; higromă. [< fr. boursite]. Vezi definitia »

BACTERIÓZĂ, bacterioze, s. f. Nume generic dat bolilor plantelor provocate de bacterii. [Pr.: -ri-o-] – Fr. bactériose. Vezi definitia »

RADIOCOMÁNDĂ, radiocomenzi, s. f. Telecomandă realizată cu ajutorul undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocommande. Vezi definitia »