ARMÓNICĂ s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse acționat de butoane. ♦ Muzicuță (de gură). 2. Mufă de dilatație cu pereți ondulați, montată la conducte, prin care circulă fluide de temperatură înaltă. 3. (Fiz.) Oscilație de frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika]. Vezi definitia »

CIOMĂGEÁLĂ, ciomăgeli, s. f. (Fam.) Bătaie cu ciomagul; p. gener. bătaie zdravănă. – Ciomăgi + suf. -eală. Vezi definitia »

DIAGRÁMĂ, diagrame, s. f. Reprezentare grafică schematică a unui fenomen, a unui obiect, a amplasării locurilor dintr-o sală de spectacole, din vagoane etc. ♦ Linie lăsată pe o hârtie de un aparat înregistrator, care reprezintă modul de desfășurare a unor fenomene. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diagramme. Vezi definitia »

SPÁDĂ s.f. Armă albă (cu două tăișuri) cu care se poate tăia și împunge. ♦ (Sport) Probă de scrimă care se practică cu această armă. [Pl. -de. / < it. spada]. Vezi definitia »

CEMENTÍTĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. – Din fr. cémentite. Vezi definitia »