Definita cuvantului dobitocie
DOBITOCÍE, dobitocii, s. f. Atitudine, comportare, faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț. – Dobitoc + suf. -ie.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dobitocie
ȘUBREZÉNIE, șubrezenii, s. f. Stare a ceea ce este șubred; slăbiciune, debilitate. ♦ Lipsă de soliditate, de trăinicie (a unui obiect). ♦ (Concr.) Construcție sau element de construcție șubred, putred. – Șubred + suf. -enie. Vezi definitia »
CARTOLOGÍE s. f. studiul analitic și istoric al hărților. (< fr. cartologie) Vezi definitia »
PUSTNICÍE s. f. Viață, stare de pustnic; sihăstrie. ♦ Fig. Viață retrasă și aspră pe care o duce cineva. [Var.: pusnicíe s. f.] – Pustnic + suf. -ie. Vezi definitia »
FACTORÍE s. f. agenție a unei case comerciale europene într-o țară străină (în colonii). ◊ punct pentru cumpărarea vânatului de la vânători și pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. în regiunile nordice depărtate. (< rus. faktoriia) Vezi definitia »
MONOPRODÚCȚIE s. f. specializare îngustă a unei economii naționale, limitată la o singură ramură economică. (< mono1- + producție) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z