ÎNGĂIMĂTÓR, -OÁRE, îngăimători, -oare, adj. (Rar) Care îngaimă; confuz. – Îngăima + suf. -ător. Vezi definitia »

moșiór, moșióri, s.m. (reg.) colăcel dat copiilor. Vezi definitia »

șezătór, șezătoáre, adj., s.m. și f. 1. (adj.; înv.) (persoană) care șade, care este așezată (pe ceva). 2. (s.f.; reg.) scândură fixată între tălpile războiului, pe care șade țesătoarea când țese. 3. (s.f.; reg.) așternutul de sub șa. 4. (s.f.; reg.; în forma: șazatoare) loc unde se odihnesc vitele la amiază, când sunt la pășune. 5. (adj.; înv.) stabilit, domiciliat, într-un loc; viețuitor, trăitor într-un loc. 6. (adj.; înv.) sedentar. 7. (adj.; reg.; în sintagmă) piatră șezătoare = piatra fixă din sistemul celor două roți ale morii. 8. (s.f.; pop.) adunare restrânsă organizată de țărani în serile de iarnă, pentru a lucra și a petrece, spunând povești și glume; furcărie, habă, habără, clacă. 9. (s.f. ; pop.) reuniune, întrunire; cenaclu, serată. Vezi definitia »

PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. – Promite + suf. -ător. Vezi definitia »

RAȘCHETATÓR, -OÁRE, rașchetatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în rașchetarea parchetului. – Rașcheta + suf. -tor. Vezi definitia »