ILICÉL, ilicele, s. n. Diminutiv al lui ilic. – Ilic + suf. -el. Vezi definitia »

CÂRCÉL, cârcei, s. m. 1. (Med.) Contracție bruscă și involuntară a mușchilor de la extremități, însoțită de obicei de senzații dureroase. 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agață de corpurile din jurul ei. 3. (Zool.) Căpușă. – Cf. scr. krč. Vezi definitia »

PÂNTECÉL, pântecele, s. n. Diminutiv al lui pântece; pântecuț. – Pântece + suf. -el. Vezi definitia »

féldwebel (germ.) [bel pron. băl] (feld-we-) s. m., pl. féldwebeli Vezi definitia »

VĂDURÉL, vădurele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui vad. Vezi definitia »