VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vânăt, cu reflexe vinete. ♦ (Substantivat, n.) Culoarea vânătă; vânăt. ♦ (Substantivat, f.; reg.) Albastrul cerului; p. ext. văzduh. – Vânăt + suf. -iu. Vezi definitia »

ACHÍU¹ s. m. (Bot.: înv.) Țelină. – Comp. lat. apium. Vezi definitia »

BEȘLÍU, beșlii, s. m. (Înv.) Soldat (turc) de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. ♦ (La pl.) Corp de cavalerie alcătuit din astfel de soldați. – Tc. beșli. Vezi definitia »

CÉLȚIU s. n. (Chim.) Hafniu. – Din fr. celtium. Vezi definitia »

vaticíniu (livr.) [niu pron. nĩu] s. n., art. vaticíniul; pl. vaticínii Vezi definitia »