ghíndură (ghínduri), s. f. – Ganglion, umflătură. – Mr., megl. gl’indură. Lat. glandŭla (Pușcariu 715; Candrea-Dens., 742; REW 3777; DAR), cf. alb. gjëndërë (Pușcariu, Lr., 266). – Der. ghinduros, adj. (umflat, cu ganglioni), pe care Pușcariu 717 și Candrea-Dens., 743 îl derivă direct din lat. glandŭlŏsus. – Din rom. provine sb. glindura (Candrea, Elementele, 408). Vezi definitia »

GALOPÁDĂ, galopade, s. f. (Livr.) Cursă, alergare în galop. – Din fr. galopade. Vezi definitia »

a face economie de lumină expr. (glum.) a dormi. Vezi definitia »

FUGÚȚĂ, fuguțe, s. f. Diminutiv al lui fugă¹ ♦ (Adverbial, în forma fuguța) Degrabă, fuga! ◊ Expr. A da fuguța = a se duce repede; a fugi. Fuguța-fuguța = foarte repede, repede de tot. – Fugă¹ + suf. -uță. Vezi definitia »

LITÁRGĂ s. f. oxid de plumb cristalizat, obținut prin trecerea unui curent de aer peste plumb topit. (< fr. litharge) Vezi definitia »