tuleárcă, tulérce, s.f. (reg.) căciulă mare, veche; chipiu purtat la urat de Anul Nou. Vezi definitia »

APOGIATÚRĂ, apogiaturi, s. f. Ornament melodic care constă dintr-unul sau mai multe sunete secundare care precedă sunetul principal (aflat la altă înălțime). [Pr.: -gi-a-] – Din it. appoggiatura. Vezi definitia »

scândură care se pune împrejurul tocului de la ușă sau fereastră; blană Vezi definitia »

PTOMAÍNĂ, ptomaine, s.f. Substanță rezultată din putrefacția proteinelor animale. Vezi definitia »

AURÓRĂ s. f. 1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi. ♦ ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopții, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roșie. 2. (fig.) început al unei alte epoci. (< fr. aurore, lat. aurora) Vezi definitia »