CITÍT¹ s. n. Citire. ◊ Scris-citit = noțiuni elementare de scriere și citire (predare în primele clase elementare). [Var.: (pop.) cetít s. n.] – V. citi. Vezi definitia »

COMOFÍT, -Ă adj., s. f. (plantă) care crește pe stânci cu detritus sau în crăpăturile acestora. (<fr. chomophyte) Vezi definitia »

HORCĂÍT s. n. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăială, horcăitură. – V. horcăi. Vezi definitia »

PUBLICARISÍT adj. v. publicarisi. [Sinonime] Vezi definitia »

SCRÂNTÍT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti. Vezi definitia »