Definita cuvantului docil
DOCÍL, -Ă, docili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din fr. docile, lat. docilis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu docil
ELIGÍBIL, -Ă, eligibili, -e, adj. Care întrunește condițiile spre a fi ales într-o funcție sau într-un organ reprezentativ. – Din fr. éligible, lat. eligibilis. Vezi definitia »
IMPENETRÁBIL, -Ă adj. 1. prin care nu pătrunde un lichid, lumina etc.; de nestrăbătut. ◊ (fig.) de neînțeles, de nepătruns; ascuns. 2. (fiz.) care ocupă un spațiu în așa fel încât exclude din acel loc alt corp; care nu se poate întrepătrunde. (< fr. impénétrable, lat. impenetrabilis) Vezi definitia »
INIMITÁBIL, -Ă, inimitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) imitat; neimitabil. – Din fr. inimitable. Vezi definitia »
CONSUMÁBIL, -Ă adj. care se poate consuma1. (< fr. consommable) Vezi definitia »
MIZERÁBIL, -Ă adj. 1. (adesea s.) Ticălos, mârșav, nemernic. ♦ (Fig.) Aspru, rău. 2. Lipsit de valoare, prost, rău. ♦ Neîngrijit. 3. (Rar) Care este vrednic de milă, de plâns. [Cf. fr. misérable, lat. miserabilis]. Vezi definitia »