RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație care trăiește în sud-estul Elveției, în nord-estul Italiei și în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman. Vezi definitia »

bădărán (bădăráni), s. m. – Mitocan, necioplit. Mag. badaró „persoană care vorbește grosolan”, cu suf. -an (DAR). Cuvîntul mag. s-a păstrat în Mold. ca nume de familie (Bădărău) și bădărău, s. n. (turtă de porumb cu brînză), termen de circulație restrînsă, care pare a se explica prin noțiunea intermediară de „amestecat” sau „compus” (Scriban). Nu sînt probabile relațiile stabilite de Tiktin cu bade, și de Löbel cu tc., per. bedran „licențios”. Nici der. din țig. bedoro „flăcău, fată” nu pare sigură (Graur 123), bedoran „țăran” (primul cuvînt pare der. din mag. și al doilea din rom.). Der. bădărancă, s. f. (femeie cu apucături grosolane, mojică); bădărănesc, adj. (grosolan, mojic); bădărănie, s. f. (grosolănie, mitocănie); bădărănos, adj. (grosolan). Vezi definitia »

SILEZIÁN, -Ă, silezieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Sileziei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Sileziei sau silezienilor (1), privitor la Silezia sau la silezieni, originar din Silezia. [Pr.: -zi-an] – Din fr. silésien. Vezi definitia »

CONTIMPORÁN, -Ă adj. v. contemporan. Vezi definitia »

GREGORIÁN adj.n. Cânt gregorian = cânt liturgic al bisericii romano-catolice, reglementat în sec. VII de papa Grigore I; calendar gregorian = calendar întocmit în 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea. [Pron. -ri-an. / < fr. grégorien]. Vezi definitia »