clătí (clătésc, clătít), vb. 1. A mișca, a clătina, a deplasa. – 2. A pune în mișcare. – 3. A scutura, a agita. – 4. A tulbura, a întoarce pe dos, a perturba. – 5. A mișca, a agita. – 6. A face să șovăie, a amenința. – 7. (Refl.) A decădea, a se ruina. – 8. A se impresiona, a se înduioșa, a se emoționa. – 9. A curăța rufe, vase, spălîndu-le ușor cu apă, a le limpezi. Sl. klatiti „a scutura” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 60; Miklosich, Lexicon, 288); cf. bg. klatjă, ceh. klátiti, pol. klócić. Sec. XV. Cu toate aceste sensuri, în afară de ultimul, este puțin înv., și în general este înlocuit prin a clătina. – Der. clăteală, s. f. (limpezire, clătit); clătită, s. f. (un fel de plăcintă subțire, umplută și rulată); clătitură, s. f. (înv., scuturătură, zgîlțîială; limpezire, clătit); clătitor, adj. (care scutură); clătări, vb. cu aceleași sensuri ca clăti, cu o nuanță iterativă sau durativă; clătina, vb. cu aceleași sensuri (în ciuda diferenței stabilite de DAR între aceste vb., se poate afirma doar că clătări apare mai curînd a fi propriu rom. occidentale, și clătina rom. orientale, acesta din urmă tinzînd să-l elimine pe primul; la clătina lipsește sensul de „a limpezi rufele”, pentru care se conservă în aria sa forma primitivă clăti); clătinător, adj. (care se clatină, care se răscolește); clătinătură, s. f. (scuturătură); clătinătoare, s. f. (scrînciob). Vezi definitia »

vieti f. 1) ansamblu de fenomene (dezvoltare, metabolism, reproducere) caracteristice unui organism viu; faptul de a vietui, de a fi viu. ◊ cu г vioi. plin de г energic; vioi. fгrг (pic de) г fгrг fortг fizicг; neputincios. cu pretul vietii punвndu-si viata оn pericol. pe г si pe moarte cu оnversunare; cu riscul vietii. a fi om de г a fi vesel. a aduce pe cineva la г a trata pe cineva de o boalг grea. a fi оn г a trгi; a fi viu. a da г a naste. a cгpгta г a lua fiintг. a оnceta (sau a se trece) din г (sau a-si pierde a) a muri. a scurta (sau a lua) cuiva a a ucide pe cineva. a avea nouг vieti a trгi mult. a-si pune a оn primejdie (sau оn pericol) a se supune unei primejdii (sau unui pericol). a-si mвnca a cu cineva a trгi rгu; a nu se оmpгca cu cineva. г de apoi viatг de dupг moarte. 2) existentг umanг; trai. nivel de г. ◊ cвnd ti-i a mai dragг (sau dulce) cвnd esti mai fericit; cвnd te simti mai bine. 3) duratг de timp de la nasterea unei fiinte pвnг la moartea ei. ◊ o г de om un timp оndelungat. 4) sir de evenimente cuprinse оn aceastг duratг de timp. [g.-d. vietii; sil. via-] viu + suf. eatг Vezi definitia »

AMĂRĂȘTI, com. în jud. Vîlcea; 2.691 loc. (1991). Centru viticol. Vezi definitia »

chirotí, chirotésc, vb. IV (reg.) 1. a face, a lucra. 2. a mișca (din picioare). Vezi definitia »

CONGREGAȚIONALÍȘTI s.m. pl. Membri ai unei mișcări protestante din Anglia, apărută în 1642, care preconiza autonomia bisericilor locale și nega ierarhia ecleziastică. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. congrégationnalistes, it. congregazionalista]. Vezi definitia »