Definita cuvantului bogomilism
BOGOMILÍSM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrină creștină eretică de esență maniheistă bazată pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creează lumea spirituală veșnică și nevăzută) și răului (Satan, care creează lumea vizibilă: pămînt, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din două forțe antagonice: trupul stăpînit de Satan, și sufletul, stăpînit de Dumnezeu. Influențată de gnosticism și de pavlicieni, a influențat la rîndul său, pe catari. Potrivit unei tradiții promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat între 927 și 950 în Bulgaria. Larg răspîndită în Pen. Balcanică în sec. 10-14 (pînă în sec. 17 ca sectă). Ideile b. și-ai găsit ecou și în miturile cosmogonice românești.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bogomilism
PROTEÍSM s. n. 1. capacitatea unor organisme inferioare de a-și modifica forma corpului. 2. tendința de a lua forme diferite de proteu. (< fr. protéisme) Vezi definitia »
ȘINTOÍSM s. n. Religie națională a Japoniei, caracterizată prin animism, venerarea unor divinități ale naturii, cultul eroilor, al strămoșilor etc. – Din fr. shintoïsme. Vezi definitia »
HUSITÍSM s. n. Mișcare religioasă și social-politică, fundată la începutul sec. XV de Jan Hus, îndreptată împotriva papalității și feudalilor germani. – Din fr. hussitisme. Vezi definitia »
TERMOMAGNETÍSM s. n. magnetism dezvoltat prin căldură. (< fr. thermomagnetisme) Vezi definitia »
DRUIDÍSM s. n. religia druizilor, care propovăduia credința în nemurirea sufletului și în metempsihoză, susținând că oamenii descind din zeul morții și că lumea va sfârși prin foc și apă. (< fr. druidisme) Vezi definitia »