ÁLĂ s.f. Unitate romană de cavalerie. [< lat. ala]. Vezi definitia »

PREDÉLĂ, predele, s. f. Partea inferioară a unui tablou reprezentând scene în legătură cu obiectul principal din tablou. – Din fr. prédelle, it. predella. Vezi definitia »

sórgă s.f. (înv. și reg.) necesitate urgentă; grabă. Vezi definitia »

ERITRÓZĂ s. f. 1. aspect roșu congestiv al pielii și al mucoaselor. ◊ hiperplazie a țesuturilor formatoare de hematii. 2. monozaharidă cu patru atomi de carbon. 3. predispoziție de a roși. (< fr. érythrose) Vezi definitia »

ARBORICULTÚRĂ s. f. Disciplină care studiază cultura arborilor și a arbuștilor. – Din fr. arboriculture. Vezi definitia »