GHEMUÍT¹, ghemuituri, s. n. Faptul de a (se) ghemui. – V. ghemui. Vezi definitia »

ȘICUÍT, -Ă, șicuiți, -te, adj. Împodobit cu șic². – V. șicui. Vezi definitia »

TULÍT, -Ă, tuliți, -te, adj. (Despre cereale) Culcat la pământ (de ploaie, de vânt); căzut. – V. tuli. Vezi definitia »

pliscăít, -ă, adj. (reg.; despre oameni) lovit, bătut cu palma. Vezi definitia »

EPIFÍT, -Ă, epifiți, -te, adj. (Despre plante; și substantivat) Care trăiește fixat pe altă plantă fără a fi parazit, aceasta servindu-i numai ca sprijin. – Din fr. épiphyte. Vezi definitia »