checeá (-éle), s. f. – (Înv.) covor de pluș. Tc. keçe „pluș” (Șeineanu, II, 35). Sec. XVIII. – Der. checeliu, adj. (plușat; s-a spus numai despre bonetele ienicerilor), din tc. keçelü. Vezi definitia »

vâlceá / vâlcícă s. f., art. vâlceáua / vâlcíca, g.-d. art. vâlcélei; pl. vâlcéle, art. vâlcélele Vezi definitia »

MĂTUREÁ, -ÍCĂ, măturele, s. f. 1. Diminutiv al lui mătură. ♦ Mătură (1) mică pentru periat hainele. 2. (La pl.; în forma măturele) Plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia). [Pl. și: măturici] – Mătură + suf. -ea, -ică. Vezi definitia »

capacitatea unei monede nationale de a fi convertibila, de a se transforma (de conversiune) in alta moneda altui stat Vezi definitia »

NEA¹ interj. Strigăt cu care se îndeamnă la mers, se cheamă, se opresc sau se gonesc unele animale domestice. – Cf. na. Vezi definitia »